In România anului 2007 tot imposibilul este posibil!


Bună seara tuturor,

Din păcate pentru a ”n”-a oară se confirma ca degeaba au murit tinerii şi nu numai ei la revoluţia din decembrie ’89. La atâţia ani constatăm că pe moarte este şi speranţa (care cică moare ultima) este pe cale de a sucomba!

Am asistat înmărmurit cum la ceas de seara, după închiderea sectiilor de votare, toate staf-urile partidelor politice importante – după ce au vazut exit-pol-urile au invadat intimitatea aparatelor noastre Tv declarându-se invingatori in ciuda faptului ca toţi au fost victimele propriei incompetente si impotenţe politice. Am învins!!!!! Strigau cît îi ţineau rărunchii. Ce? Nu ştiau nici ei. NIMIC asta este parerea mea.

Câştigul, daca există este doar in plan personal al celor care vor ajunge pe la Bruxelles sau Strasbourg şi spun asta pentru ca am văzut declaratia de avere a deputatei Daciana Sârbu si ce a încasat fetiţa asta ca diurna m-a uimit.

Încă o dată s-a dovedit cât de infantile sunt partidele din România. Dacă există vreun câştigător din această campanie cu puternic iz dâmboviţean acesta este PLD-ul lui Stolojan, care după părerea mea să ocupe o aşa poziţie după doar nouă luni de când a făcut ochişori nu e la îndemâna oricui. Nu întâmplător aceasta se întâmplă în România unde toţi Feţi-Frumoşii ”creşteau intr-o lună cât alţii într-un an”, vorba povestitorului.

Înmărmurit am asistat cum oameni care nu au avut campanie politică activă pentru europarlamentare sau pro sau contra referendum ies isterizati pe la unele canale TV se victimizează – că au fost furaţi- pentru a nu ştiu cât-a oară. Anunţă spectaculoase demisii personale si ale parlamentarilor pe care-i au prin parlament. A doua zi tacere. Dau afară în stilul caracteristic o deputată (Daniela Buruiană) după care ne scot ochii cu o scrisoare ” nedată publicităţii” prin care conducerea partidului îi roagă (probabil în genunchi să nu facă acest pas că dă satisfacţie inamicilor politici …. bla, bla,bla). Curat murdar nene Iancule! Oriunde oi fi nene Iancule eşti mai de actualitate ca oricând. Un cunoscut membru al acestui partid intrebat despre ideea demisiei hotarâtă de şeful partidului a dat ”delicat” din umeri replicând că nu are de ce să demisioneze – nu are legatură una cu alta. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase ( Gheorghe Funar căci despre el este vorba). Să lase el taman acum ciolanul din gură? Fugi de-aci măi dragă!

Ce-am afirmat într-un post anterior s-a adeverit in ceea ce priveştePartidul Conservator, fost umanist. Dracu’ a mai făcut alianţă electorală cu ei şi rezultatul s-a văzut. N-au mai găsit fraierii care să-i remorcheze până la Bruxelles. Cine s-a fript cu parlamentare sufla si-n europarlamentare ( vezi PSD). Degeaba se agita madam Grapini pe la emisiunea lui Turcescu – candida pentru o cauză pierdută din capul locului. Doamnă, campania se face la picior, din casă-n casă, din uşă-n uşă. Vroiaţi să fiţi promovată ca din ”senin”? Domnul Voiculescu, şeful dvs. a crezut că găseşte o mină de aur în Ardeal, in judeţele cu populaţie minoritar românească; vedeţi rezultatele pe judeţe şi nu o să vă regăsiti in preferinţele populaţiei cu drept de vot din nici un judeţ în discuţie. Nu trebuia stimtă doamnă nimeni să vă facă campanie -trebuia să v-o faceţi ” prin dumneavoastră înşivă”. Nu este vina nimănui că factorii politici de decizie din fiecare partid inclusiv din al dumneavoastră au considerat că miza nu este suficient de mare şi nu se merită să investească intr-o cauză deja pierdută. Nu am văzut campanie electorală mai slabă ca cea din această toamnă. Chiar cei de la PD care sunt profesioniştii campaniilor electorale agresive nu au excelat. Ei au poate ” scuza” că au avut un interes în a suţine în mod voalat PLD-ul care, pentru un nou născut pe eşicherul politic au avut un scoring europarlamentar foarte bun. Ce n-au reuşit alţii mai potenţi au reuşit ei.

Acest lucru ar trebui să-i ingrijoreze pe mai marii lor confraţi aflaţi la guvernare, care au pe segmentul pe care-l ocupă pe spectrul politic un adversar redutabil; orice liberal care se supară pe Tăriceanu & company gaseşte acum un refugiu într-un partid alternativ, tot ”liberal” şi care poate săi facă şi oferte credibile şi acceptabile.

În tot cazul încă o dată alegerile europarlamentare au demonstrat ca partidele au fost interesate nu de o campanie deschisă, disputată la masa verde, ci au preferat varianta lucrului cu membrii de partid şi în opinia mea au avut câştig de cauză cei de la PD fiindcă au dovedit pentru a treia oară că au un dispozitiv politic bine pus la punct, o masina de vot bine gresată, membri de partid disciplinaţi care au ieşit la vot ca şi la footbal, apărătorii la ofsaid.

În toată această poveste nu trebuie uitat că rolul principal ar fi trebuit să-l aibă electoratul, dar care a considerat că spectrul politic de la stânga la dreapta şi invers, trebuie să primească o palmă prin ignorarea europarlamentarelor şi referendumului: votaţi voi cum vreţi că tot aia este. ”Noi preferăm să ne uităm la Tv în week-end că de mergem sau nu mergem la vot tot ce vreţi voi faceţi!”

Un alt mare perdant al euroalegerilor este PIN-ul lui Cosmin Guşă. Aici lucrurile sunt iarăşi clare e simplu să intri in parlament ca membru PD, după care să pleci si să-ţi inventezi propriul partid. Despre PNG-ul lui Becali nici nu are rost să comentăm in ideologia liderului, politica= bani. Crucea si biblia sunt simple povesti de adormit electoratul.

Toate aceste elemente mă determină să concluzionez că Parlamentul României la aceasta ora nu mai are opoziţie; Este un amestec de diversitate in unitate, că de, ” la plăcinte inainte la război înapoi”. Singura opozitie in ţara noastră pare că se mai manifestă prin acţiunile presei. Păcat că presa considerată a patra putere în stat nu poate fi părtaşă şi partener egal parlamentului.

Restul nu conteaza, totul e rahat!

Anunțuri

One Response to In România anului 2007 tot imposibilul este posibil!

  1. moromete spune:

    Dupa mine cea mai mare problema este modul in care partidele din Romania par multumite sa atraga un procent cat mai mic din cetateni la urne, atat timp cat reusesc ca acel procent sa fie format din cei despre care se stie destul de clar cum voteaza. In acest moment majoritatea voturilor, cred eu, pentru partide au venit de la oameni convinsi dinainte de campanie, de votanti captivi ai partidelor. Si asta nu suna bine pentru procesul democratic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: