Doamna Andronescu, n-am putea da tezele nationale ……. in particular????? :)


Pazafrazându-l pe pe marele povestitor Ion Creangă, o să incep şi eu spunând: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locurile (scolile) in care am invatat, la batrana invatatoare din ciclul primar, la profesorii care ne-au calauzit pasii prin tainele invataturii, la jocurile din recreatie, la minunatele binemeritate vacante si bucuria reântâlnirii cu colegii si profesorii dupa vacanţa mare, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie. Au fost ani grei, de studiu dar, acum privind in retrospectiva cred ca a meritat.

Profesori adevarati, profesorii din perioada 1972 – 1989 au stiut sa ne determine să invăţăm, să participăm activ la ore, intr-un cuvânt să-i respectam. De la ei am invatat că respectându-te pe tine îi respecti pe cei din jur. D-na învatatoare Cuciuc, profesori precum profesorul Amaicei, d-na profesoara Avădanei Dumitra la matematici, la româna, doamna Filioreanu prin gimnaziu, sau doamna Marian prin liceu, nu cred ca vor mai fi in invatamantul romanesc. Nu-mi amintesc mai nimic despre cei de economie politica de exemplu, dar despre cei pe care i-am enumerat mai sus o să-mi amintesc intodeauna cu placere. Nu stiu pe câti lei munceau, că erau mulţumiţi sau nu, dar fie ca erau multi, fie că erau puţini (banii) işi făceau treaba. De ce? Simplu: fiindca respectandu-se pe ei ne respectau pe noi ca elevi.

Astazi, puştii, cunosc mai bine problemele scolare şi extrascolare ale profesorilor. Sa-i vezi pe stradă comentând cum că profesorii au salarii mici, cum că guvernul vrea sa le reducă salariile – e ceva de râsu’ plănsul. Nu cred ca televizorul este sursa de informatie ci direct cadrele didactice, care se pare, că in loc să-şi facă orele, plâng pe banii nostrii şi pe timpul copiilor cu privire la problemele care le au…… Si ce dacă? Cui ii pasă atâta timp căt „leafa merge noi cu drag „muncim” „, iar fiindcă timpul alocat orelor „nu este deajuns” si părinţii oricum îşi trimit odraslele la meditaţie, la ce bun să ne mai irosim timpul la şcoala?

Situaţia in care a ajuns învăţământul românesc este deplorabilă atât ca si calitatea actului didactic, dar şi cu siguranţă a remunerării cadrelor didactice. Problema este ca de 20 de ani corpul profesoral a fost folosit mai mult sau mai puţin abil (ca de altfel şi alte categorii bugetare) ca masă de manevră electorală. Care cum a promis că le mai dă câte ceva si-a asigurat puterea şi liniştea pentru o perioadă de timp. Din nefericire actuala coaliţie guvernamentală disperată după putere, a promis mai mult decât se putea da în aceste vremuri de criză economică şi iată că ne aflăm intr-o situatie inedită – teze unice naţionale amânate pentru data de 07 mai 2009, dar atenţie, doar daca la intalnirea ce va avea loc miercuri 06 mai 2009 părţile implicate vor semna un document unitar cu rezultatul negocierilor de astazi.

Preşedintele Băsescu, iese pe post şi ne anunţa ca promulgând Legea privind creşterile salariale din invăţământ cu 50 de procente a greşit fiindcă la acel moment (octombrie 2008) perspectiva economică nu era chiar aşa sumbră şi-şi asumă responsabilitatea. Si ce dacă-şi asuma Băsescu responsabilitatea? Cu ce ne încălzeste pe noi? În ce constă această asumare? Nu mai departe, ieri la Sâmbra oilor dansa si se distra de mama focului – că de: omul era în campanie electorală – şi azi îşi face „mea culpa”!!!! De suferit nu suferă el, ci vreo 400 000 de elevi din clasele a VII – a şi a VIII – a care sunt in pericol de a pierde un an din viaţă in condiţiile în care conflictul nu-şi gaseşte un final fericit pentru parţile implicate plus parintii acestora. La trecerea legii despre care vorbeam mai sus prin Parlamentul de la acea data a României, Androneasca plângea de mila profesorilor, de sărea „cămeşa” de pe ea …… şi acum? Cum vor percepe psihologic şi emoţional vorbind, elevii si parintii lor aceste actiuni – jocul de-a tezele unice – uite teza nu e teza?

La acest moment învăţamântul romănesc are o problemă: indiferent de banii care li se vor da (sau nu) profesorilor calitatea actului didactic va fi aceeaşi. Poate (sau nu) guvernul sa dubleze sau să tripleze salariile profesorilor – scoala – nu va mai fi ce va fi fost cândva pentru ca dascălii s-au invăţat că şcoala-i fudulie, meditaţia e temelie.

Si fiindcă am ajuns cu discuţia in acest punct, vă intreb Doamnă ministru al educatiei, n-am putea da tezele unice in particular, la meditaţii, fiindcă în ciuda tuturor amentinţărilor cu greva, această „industrie” va funţiona fără riscuri de „îngheţare”? 🙂

Polemicus

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: