PACIENT
de Adrian Paunescu
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.
Puteţi să mă-ntrebaţi: – Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
– Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.
Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.
N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.
Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.
Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.
N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.
Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea.
Sursa http://paunescuadrian.blogspot.com/2008/01/pacient.html
Nimeni nu putea sa o recite mai expresiv:
Inca o data asistam nepuntinciosi la trecerea in eternitate a unui mare roman: Adrian Paunescu. Mi-e imposibil sa-l incadrez intr-o breasla profesionala. A fost un fenomen: poet, gazetar, show man, profesor, a cochetat putin si cu politica.
A stiut sa umple golul creat in educatia spirituala a tinerilor in perioada anilor ’70 – ’89 inventand pentru acestia fenomenul artistic „Cenaclul Flacara”. O alternativa la Cantarea Romaniei, prin Cenaclul Flacara Adrian Paunescu aduna pur si simplu de prin tara tineri artisti cunoscuti , dar cei mai multi anonimi si impreuna organizau spectacole in spatii intotdeauna arhipline. Nu cred ca in Romania acestor ani mai pot exista show man-i de talia lui Paunescu capabili sa umple sali si mai ales sa creeze acel fior, acea vibratie la unison in sufletele tuturor participantilor. Aspiratiile, acelei generatii se regaseau in muzica cenaclului.
Ma bucur ca am avut privilegiul de a participa ca spectator la trei dintre cele aproximativ 1600 de spectacole organizate de maestru sub marca Cenaclul Flacara.
De ce trebuie ca un om sa ne paraseasca pentru a fi apreciat la adevarata sa valoare?
A fascinat adolescenta generatiei mele. A crescut an de an pana la dimensiunile unui titan si cum se stie fizic nu suntem eterni s-a topit prematur intr-o dimineata timpurie de noiembrie asemeni unui om de zapada. Dumnezeu l-a chemat sa-i stea alaturi. Mai avea multe sa ne spuna……..
Iarta-ne maeste!
Daca sufletul tau intelege
De la rock pan-la imnuri si rugi
Te salut tineret in adidasi
Te salut generatie-n blugi.
Chiar daca aceste versuri au fost scrise de catre Madalina Amon au ramas consacrate ca salut al maestrului fata de tanara generatie.
Fie-ti tarana usoara.
Later addendum: Asa cum doar bardul de la Barca stia, a gasit puterea de a organiza un Ultim inedit Cenaclu – de asta data in Cimitirul Belu din Bucuresti.
Era de asteptat sa se intample asta.
Multumiri posturilor de televiziune Antena 3, Realitatea TV si chiar OTV care si-au modificat si adaptat grilele de programe si au tansmis in direct funeraliile.
Rusine TVR – care desi este considerat postul national de televiziune si nu a inteles unicitatea, ireversabilitatea acestei zile. Omul Adrian Paunescu apartine familiei; opera lui Adrian Paunescu apartine intregului neam romanesc, cu sanse reale de a deveni capitol important al literaturii universale.
Dintre „oficialitati” nu am vazut in imaginile transmise de cele trei televiziuni nici un reprezentant al Presedintiei, al Guvernului si nici macar al Ministerului Culturii. Ma voi opri cu comentariul aici, voi avea tot timpul sa reiau subiectul. Sa dam o lectie de cultura acestor inculti ajunsi printr-o ciudata intamplare la ocarmuirea acestei tari care
„Intr-o lume relativa„,
Au facut si-au desfacut
reusind sa rastoarne toate valorile la douazeci de ani de la revolutia din decembrie ’89.
Revolutia din decembrie a fost a generatiei in blugi, a generatiei in adidasi (atat de indragita de poet), iar ei au confiscat-o ………
Publicat de herdesm 
Herdesm's Weblog 