Trecuse ianuarie si ma gandem….. ” E bine dom’le. Trecu decembrie, trecu si ianuarie – cu un pic de ger, e adevarat, mai e februarie si ……. gata iarna!” Dar uite ca nu este chiar asa; o saptamana de ninsoare si viscol si ne-a saturat. Natura incotro?
Am parcurs de-a lungul vietii vreo 45 de ierni, dintre care sa zicem 37 – 38 de ierni despre care mi-amintesc chiar bine. Ei bine memorabile pentru mine a fost iarna lui ’76 si la aproape 10 ani iarna lui ’84/’85. Iarna lui ’84 ma gasit in armata intr-o unitate militara din Bacau. Imi amintesc perfect ca pe data de 30 decembrie 1984 dupa depunerea juramantului militar, am fost lasati in concediu 10 zile. Asta insemna ca pe 9 ianuarie 1985 la cel mai tarziu ora 8,00 trebuia sa fim inapoi in unitate. Toate bune si frumoase, numai ca in seara zilei de 7 ianuarie ’85 a inceput sa ninga din ce in ce mai tare. Pe ultima suta de metri reusesc sa ajung pe la 6 seara in unitate pe o ninsoare si un vicol ceva de speriat. Ajunsi in unitate ne lasam sacii de merinde sau rucsacul si ne dadeau lopeti si ……. la zapada pe sectoare…… . Si erau aleile unitatii pline…. din 7 ianuarie seara…. se cam depusese.
Si au fost troiene frate nu jucarie. La cateva zile, pe 16-17 ianuarie a inceput peste zapada depusa din belsug au inceput gerurile….. dar ce geruri…… ti se lipeau narile……. Imi amintesc ca ofiterul – comandantul plutonului nostru – ne scosese pe dealul Magura la intructie tactica cu tot carabalacul specific unui iepuras de camp (infanterist), n-a apucat sa ne desfasoare in careu sa ne prezinte exercitiul tactic ce urma sa-l desfasoare cu noi cand sergentul de serviciu pe unitate a trecut peste tot poligonul – si era mare – nu gluma, transmitand ordinul comandantului unitatii ca toti militarii sa intre in sali in unitate. Cu acest prilej am aflat ca exista un ordin care spunea ceva de genul ca daca pe „vreme de iarna se inregistreaza timp de trei zile temperaturi mai mici de -25 grade Celsius se suspenda toate activitatile desfasurate in aer liber cu exceptia serviciului de garda (care era diminuat ca timp)”……. Ca o paranteza, cand reveniti de pe maidanul Bacaului in sala ne-am speriat cu totii – armele noastre erau …….. albe….. aveau bruma formata pe ele….. si-am frecat la ele de ne-a luat dracu’ da asta-i alta poveste. Cert este ca vreme de cinci saptamani nu ne-au mai scos la instructuie in camp. A mai fost o chestie urata in acea perioada in sensul ca fiind programati in poligonul de tragere cu munitie de razboi aflat la vreo 16 km de Bacau, si fiindca era pe baza de programare – nu putea fi anulata tragerea – am fost dusi in mars pana acolo, unde este drept ca organizasera corturi si se ni se servea ceai fierbinte la discretie, am avut 2 sau 3 colegi care au degerat la picioare, poate si fiindca nu au reusit, cel putin de unul din ei sunt sigur, sa-si gaseasca incaltaminte corespunzatoare marimii piciorului……….si au fost dusi doi din ei cu ambulanta unitatii la infirmerie iar cel de-al treilea cu masina care cara munitia netrasa si tuburile goale. Speriati de frigul care ne patrundea in oase si pentru a nu mai inregistra si alte incidente de genul celor de mai sus, comandantul companiei a luat decizia ca intoarcerea la unitatea din Bacau sa se faca cu trenul. Sa fi vazut cum arata un tren personal „atacat” de soldati infrigurati……….
In anul despre care v-am povestit mai sus, regimul comunist, condus de Ceausescu a decis sa interzica circulatia autovehiculelor personale pentru prima data (undeva la 20 februarie) si a fost restrictionata pana la 30 aprilie 1985 – stiu sigur – fiindca coincidenta sau nu in noaptea de 30 aprilie 1985 eram iarasi in poligon la tragerea de noapte si dupa 12 noaptea am obsevat pe sosea ca incepusera sa circule autoturisme si ne-am spus unii altora: ” – A dat drumul Ceausescu la circulatie!”…….
Ulterior, regimul s-a invatat si oprea circulatia pana la inceputul lui aprilie in fiecare iarna ce a urmat pana in ’89 – fie ca ningea fie ca nu, fie ca era ger fie ca nu…. si nimeni nu protesta in vre-un fel……
Sa se repete istoria meteorologica a iernii 1984-1985?
Imagini de atunci nu am dar o sa va pun cateva imagini de astazi 7 februarie 2012 din Ramnicu Sarat pe E 85 (DN2) – nametii si viscolul seamana mult cu ce am vazut in ’85….. mai lipsesc deocamdata gerurile si chiar nu-mi doresc sa vina…: